Filosofiile rămîn în urma cuvintelor


Prieteni, filosofiile rămîn în urma cuvintelor
precum înlăuntrul meu
rămîn și eu.


sculptorul pe care îl cunosc
are palme atît de fericite
încît doar îngerii îi mai pot da sfaturi.


femeia noastră din lut o strig pe nume
și-i spun: tu ai prea moale mîna
pentru genunchii mei împietriți
în lumea aceasta a ta.
ce lungă poveste se naște în seara aceasta
precum o mîngîiere de zei,
ce streașină mare de vorbe m-ascunde
de lacrima pietrei!


se-ntoarce femeia-n blestem
și duce acolo de mînă atingeri și vorbe,
copii ai părinților mei.


o cred pentru că sînt viu.