agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ O clipă de intruziune ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-04-15 | |
Veniți prieteni lângă catafalc!
Veniți la cea mai falsă întâlnire; Plin de dantelă și-n costum de mire, Cămașă albă și-n pantofi de lac V-aștept preambalat spre nemurire. Cu brațe pline de garoafe fade Vă apropiați stingher și temător Îngrețoșați de izul de formol… Vreo două bocitoare cumsecade Vă-mping în față ca pe un decor. Soția și cu mama, disperate V-așteaptă ca pe niște salvatori, Dar voi vreți numai să scăpați de flori Și de cuvintele puține și idioate Pentru aceste negre sărbători. Eu tac…cu-n zâmbet nedescris pe buze; În liniște se-aude un suspin, Apoi naivități despre destin Și toți îngăimând idei confuze, Mai sorb în silă un pahar de vin; Iar bocitoarele, paiațe de mătase, Bondari perverși ai tristei adunări, Cărând la tăvi prin casă și pe scări, Când fac pe gazdele, când plâng sfioase Privind bărbații printre lumânări. Știu prieteni că ați vrea ca să plecați; Eu nu mai sunt, iar cel din fața voastră E doar o sosie goală, doar o glastră; Odaia tainei a marilor prelați Păstrând iluzia din conștiința noastră… Nu lacrimi ipocrite de vecin, Nici coruri pravoslavnice de strană; Nu preoți care-nvârt cuțitu-n rană, Nici mese pline și-un butoi de vin!… Ajunge-un gând în loc de o coroană; Căci tot spectacolul e o obrăznicie Sfidând pe cel năprasnic condamnat; Garoafe, popi, dantelă și brocart, Circ și petrecere în lumea vie Pe banii omului îndurerat!… Nu vreau alai prelung la-nmormântare Cu rude care nici nu mă cunosc; În jurul meu grandoare fără rost - Anunțurile calpe de prin ziare, Banal snobism pe-al formei adăpost; Căci viața mea a fost un roi de vise, Îmbelșugat de-al dragostei izvor; În el am botezat dorul cu dor Strivind mereu minciunile ne-nvinse, Purtând războiul pentru viitor!… Veniți prieteni lângă catafalc; Durere îmbibată cu parfum - ,,Fals am trăit, falși suntem și acum!” Acesta este testamentul meu în alb Și ultimul cuvânt de rămas bun…
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate