Gândurile lui cad rănite,
Completate de contragânduri,
Pe coli de vreme-ngălbenite.
Din când în când își scaldă ochii printre rânduri.

Sufletul lui e tânăr,
De sentimente și chipuri dragi răscolit.
Aș vrea să pot să-i țin pe umăr
Sufletul lui neliniștit.

Actorul se-ascunde dupa mască,
Dar omul simplu, el de unde-să știe,
Că din cenușă poate să renască?...
Privirea și-o îneacă în fotografie.