Îmi iau acum adio de la vânt,
de la muguri și ramuri înflorite.
Aud secundele cum curg
și clipele sunt rătăcite.
Constat uimit cum timpul zboară
și anii devenind secunde.
Aș vrea să sparg clepsidra universală,
timpul să vrea să se ascundă
și să nu aibă unde.

Ce rece-i somnul din clepsidre
și cum se sparge-n umbre,
cu ochii reci vânați de hidre
ce rătăcesc prin umbre.