Știu că pot. Nu-mi spune altceva.
Am lecția în minte, dar neuronii mei
au devenit foarte timizi,
gândesc în grai străin, nu pot să traduc,
să te fac să întelegi. Pentru că eu
și știu, și vreau și pot.
Dar ce atâta grabă?!
Nu mai știu să îți vorbesc.
Am ceea ce se numește complexul olimpicului.
În mintea mea se bâlbâie un dicționar întreg.
Fac dezacorduri, sper doar să înțelegi,
am citit ceasuri în șir, am repetat...
Dar până la urmă, cred că am să-ți cumpăr
flori și bomboane. Voi femeile ați știut
întotdeauna ce înseamna asta.