Ma deranjeaza cei ce nu-mi dau pace
Si nu ma lasa sa traiesc asa cum stiu,
Sa-mping eu viata cu mainile-mi dibace
Ca pe-o locomotiva ce pleaca spre pustiu.

Dispretuiesc pe cei straini de viata,
Ce n-au trairi intense si par a fi din lut;
Ei imi ofera lectii si ma cred o paiata,
Ce pierde si nu stie c-a pierdut.

Sunt cei ce traiesc jocul intamplarii,
Nu mai au scop inalt, iubiri si nici speranta,
Le e greu poate, dar nu aprob spectacolul stagnarii,
Caci ei stiu doar atat: materialism si ignoranta.

Nu simt cum nepasarea-i penetreaza,
Au ochi orbit, ca fara cristalin,
Nu vad pe unde merg sau nu-i intereseaza,
Nu cred in frumusetea florii de calin.

Pe drept cuvant, cea mai nenorocita stare
E sa nu ai puterea de a vrea.
Un exercitiu este totul: o slaba incercare,
O inselata asteptare si noi eforturi pentru a putea.