Desenez împreună


Desenez împreună cu moartea chipuri de om
și mîna o duc cu dorință la obrazul femeii
care rîde ori plînge.
folosesc amintirile spațiului
cînd trec cu timpul lipit dureros de gesturi.


toate așteaptă privirea ca pe-o mîntuire
a existenței lor
și toate îmi plîng pe piept
că nu pot renunța la ierarhia culorilor…


în buzunar îngrop mîna
și neputrezită de singurătate o ridic
cu steagul de luptă al femeilor noastre.
ele se bat cu zidul de carne
peste care abia se zărește profilul
a ceea ce mai e prin lume.