Mascat sunt de tine și mâna mi-e udă,
conștiința mi-e grea și de roșu mă satur,
închide-ți te rog a ta gură flămandă,
căci ceea ce vrei tu eu nu pot să aflu.

Trezește-te iar dup-o noapte de frână
Să afli neȘtirea, minciuna și ura.
Marcat sunt pe mână de fapta păgână,
marcat sunt în frunte dintotdeauna.

Încâlcit în visare eternă m-ai crede
și-ai plânge și-ai sta o noapte nebună.
Salvare de vina-ți un ceas nu o vede,
ci doar chin în cântec de-o prietena bună.

Pierdut cu un înger în sticlă murdară
înviu dar te caut, abea îmi duc crucea.
Îmi spulber credința și cad în ocară,
refugiu – Salvarea în vorba de-atuncea.

Cuvinte se-aud, povestea se țese,
alunec din nou încet în visare
și tocmai când văd tragedia-mi pe mese,
apare fantasma iubirii în zare.

M-azvârl în brațele dulcelui demon,
soldat de zăpadă fierbinte și tare,
mulțumindu-ți și ție, Zeu peste om,
ce porți acră ură pentru-o suflare.