Hai să ne mințim
puțin,
eu ascult cum taci tu
din unu în unu,
tu privești liniștea pașilor mei
plebei
până când
alergând-
nu mai e nevoie de cuvinte-
secundele o iau înainte
tic-tacul regulat se strică
și mi-e frică,
am rămas în urmă și-i târziu…
Mă aplec să-ți scriu
numele cu degetul în praf,
paragraf
dăltuind în granit
surâsul tău grăbit,
puțin mințit.

Bucureshti, 8 februarie 1994