Rătăcesc azi,
ca și ieri
pe străzile pustii...
Sunt o fantomă,
un vis,o umbră...
Coboară peste mine
iubirea,desprinsă din cer
pe un fir,
ce mă ține,încă,în viață.
Caut ultima clipă,
ultima floare a universului,
care în ploaia albă,
în lacrimi se topește.
E tomană...
Frunzele mă dor...
De ce e toamnă?
De ce mor?