|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
■ soare de sticlă
■ sunt în corpul meu
■ biserica trupului
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Ceasul căinței prea tăcut se lasă poezie [ ] Sonet 292
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Adrian Munteanu [Adim ]
2005-05-05
| |
Ceasul căinței prea tăcut se lasă
Pe genele ce și-au închis frământul.
Polen de taină rupe legământul
Uitărilor ce pe grumaz apasă.
Sihastre râvne și-au pornit descântul
Să mă întoarcă-ntr-un târziu acasă,
Dar nu îmi vând aripa-n glod rămasă,
Ca să-mi pornesc spre neștiut avântul.
Adun cenușa poftelor în pungă
Să le presar, cât încă mai sunt vii,
Pe-aprins tăiș ce-i gata să străpungă
Veșmânt depus pe roua din vecii,
Când umbră fac țărânelor, prelungă,
Zidind în trupul meu zădărnicii.
19 martie 2005
|
|
|
|