agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2088 .



stârnind milă unui demon
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [koga ion ]

2005-05-10  |     | 



am răscolit pămîntul scârbit de suprafață
credeam aievea lumea mioapelor oglinzi
nu am parale însă mai pot tocmi un suflet

- nu vrei, tu, caron, o! ca luntrea să îmi vinzi?

eu vin dinspre tărâmul care-a uitat să cânte
și vreau s-ajung pe-aceia ce încă știu să tacă
simt o chemare-n lucruri de viața mea visată

… dar semenii n-au simțuri să perceapă…

s-a pustiit de datini mirifica mea țară
spurcate îi sunt astăzi și gurile de rai
leproșii costelivi dorm mor de-a în picioare
parcă-și așteaptă rândul în abator de cai

bătut e orizontul tumefiat zenitul
îi simt pe creștet rana deschisă și zemoasă
bandaje moi îi pun rupîndu-mi mie pielea

ce roșie e carnea! și moartea ce frumoasă!

trecute anotimpuri am așteptat să ningă
și prin aceste locuri o iarnă de plăceri
dar a venit înghețul până să strângem rodul
și toată avuția ni-i pierderea de ieri

’nainte nu se-aude vuind a primăvară
locuitorii neaoși s-au dus pe la stăpân
acei rămași acasă-s mai sărmani în toate

eu n-am de nici o vorbă de-aceea nu rămân

- te-oi trece vezi dar bine nu altul îmi e rostul
și sunt flămînd chiar dacă eu mă hrănesc ades
nu crede un deliciu la fiecare masă
aceste suflet-paie în gură să îndes

dar ce te faci de încă nu-ți vei plini chemarea
și vei găsi pe-acolo oglinzi și mai mioape
parale n-ai un suflet îl vinzi numai o dată
mai bine rogi un frate de viu să te îngroape

s-o împlini sorocul și-oi primeni nou iarba
ce-ți tînguie în oase și vis deopotrivă
am fost mereu viclean am înșelat drumeții
cu tine-mi fac pomană lumina ți-e naivă

am râs am plâns atunci mi-e inima uitată
și vreau s-ajung de-aceia ce încă știu să tacă
simt o chemare-n lcururi de viața mea visată

... dar oamenii n-au simțuri să perceapă...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!