raza de alb.astru

Sfânt vin

Cândva în ger
am regăsit privirea unui înger
alb astru
luminând, beție de albastru,
iar eu spre noi tot vin,
sfânt vin
băut în cerc,
căci eu nu doar încerc
să fie
eu sunt în cel ce-i e să fie.


Cântec

Diavol din dorință oarbă,
diavol dintr-un ochi cețos,
diavol dintr-o neagră iarbă,
diavol - gând orgolios,
diavol - sfânt amăgitor,
diavol - perlă egoistă,
diavol - chip atrăgător,
diavol - odă nihilistă,
diavol din înstrăinare,
diavol din ce-i pământesc,
diavole din nepăsare,
fugi de ochiul meu ceresc.




de dragoste

Frumoaso,
știi ce vreau de la tine?
să-mi săruți sufletul
atât de tare,
încât,
atunci când ne vom reîntâlni,
să mă poți vedea
mângâind
urmele buzelor tale,
ce mi-au purtat noroc.


Cavaler al plânsei vremi

Cavaler al plânsei vremi
necrezută și-aurită,
sabia nu-i ruginită,
ea doar zace în buruieni;
straiele de aur pline
sunt în tine,
calu-i tot bătrân ca timpul
și mai tânăr ca nicicând,
el așteaptă al tău gând
să se ‘nalțe treaptă, treaptă.
Spală-ți adormita față
cu vii stropi de dimineață,
sabia înalț-o cruce,
descântec pentru răscruce,
fie-ți numai înainte
drumu-ntors
și presară-l cu morminte
de balauri și de zmei.
Cupa-i plină și te-așteaptă
să o bei;
tu ții poarta ferecată.

Te-am visat

Te-am visat
apunând
într-un gând
de adio lume-ntoarsă,
moarte, tu cu coasa roasă,
și tu ochi,
deochi,
ce nu știi lumini să plângi,
nici să frângi
șaptele din inimioare
sau un sâmbure de soare
sfâșiat de-a sa visare.


Grăbește-ți moartea

Nebun să nu mor niciodată,
mă iartă
că nu te pot uita
în lumea ta
orizontală,
jumătate de cruce fatală,
cu chip doar de zmeu,
lăsându-ți partea de zeu
să fie vrăjită
și adormită
de ego-blestem al uitării
și-nstrăinării.
Grăbește-ți moartea
s-auzi cocoșul cum sfâșie noaptea
prin cântecul său cu soare,
splendoare
venită din lumea verticală,
jumătate de cruce vitală.


Luntrașul în mine așteaptă

Luntrașul în mine așteaptă
mereu să mă treacă departe,
ochii îmi sunt limpezind ape,
oglindă
a puterii de-a fi libertate,
luntrașul în mine așteaptă
mereu să mă treacă departe,
nu pot muri toată moartea,
nu pot trăi toată viața,
rămâne doar drumul ascuns
în pașii ce nu se pot zări.

Niciodată

Eu nu am existat niciodată,
doar nestăvilite valuri
au întors amintirile în flăcări,
iar pasărea măiastră
nu și-a avut niciodata nici un cuib.
Nimeni nu a existat nicicând,
numai nesfârșite, nelăsate urme-n zbor.


Sfântă incertitudine

gândul inimii
dansează iubirea
dinspre negru spre alb
sfântă incertitudine
pașii noștri
în curgerea cea de toată veșnicia


Numai cântecul răzbate

dinspre unu înspre șapte
numai ochiul ne desparte
de la unu pân’ la doi
numai urme de război
de la unu pân la trei
descântece pentru zei
de la unu pân’la patru
piatră răstignind pe dracu’
de la unu pân’ la cinci
focul ce nu poți să-l stingi
de la unu pân’ la șase
templu smuls din frânte oase
de la unu pân’la șapte
numai cântecul răzbate

a treispezecea zodie(fara de zodie)

ar fi putut
să fie
oază sau pustie;
lin
ca o rugă
ar fi putut
să curgă,
ori doar venin;
ar fi putut
să crească
o pasăre cerească
sau doar să viermuiască;
ar fi putut să fie
dar a iubit tăcerea;
departe-i învierea
cu-a ei mult sărăcie


de flori și vin ( împărtășirii )

cu lapte neatins de foc
și miere
tot la soroc
muiere
să ardem ce ne naște despărțirii.
împărtășirii
să murim
în clipele de crin
și vin,
inimă-n spic să răsărim.

mugurii iubirii

în spinii rătăcirii
dorm mugurii iubirii
ochi deschis
gând aprins
chiar văzând nu știe-a crede
chiar trăind trăind se pierde
de se stinge
de frânge
ce-i născut din apa moare
ce-i născut din foc îi soare

flacăra rugăciunii

Sărutul
flacara rugăciunii aprinde
și-n somn de moarte cuprinde
ce-i nascut din femeie.
Unde-mi ești, unde-ți sunt?
numai lacrimă și vânt
zi și noapte într-un gând
aripi smulse din pământ.

hora cu zei și cu zâne

cenușa-i un vis ce se stinge
iar focul ramâne
și-ncinge
hora cu zei și cu zâne
doar focul e viu
tatăl în fiu
ce-ascunde cenușă-i o soartă
veșnic în vânt spulberată


albul amurgului

sângerarea-i
înalță cântece străluciri ale morții
trâind luni și sori
spre albul amurgului
și pe când lumina își va jertfi
luminii
va mai răsuna inimă-n altar
cântul său albastru