împotriva datinii și-a firii
despărțind istoria de coaste
din pământuri ne rămâne harta
prinsă-n flămânzirile albastre

cărțile au devenit o crimă
înfigând în cap idei vulgare
vracii coloniilor extinse
ne grefează pielea pe picioare

cărăușii proastei noastre stări
robotind gunoiul tuturora
gură-cască vestului când iarna
sărăciei i se vede aurora

pragmatismul lungilor tranșee
dezertează explodând în porți
caii noștri îndopați cu mămăligă
mor călcați de vipere cu roți

pielea lor blegită n-are grajd
corbi-i-rup și îi întind în ploaie
hoți vecinii sar cu ajutoare
să ne spargă doaga la butoaie

crăcănat de râs un gabor
de literatură de-asta nouă:
- bă ce caterincă bagă ăsta
mi se rupe de părerea lui în două

ce-a scris el s-a scris mai veac
de ce simte solo dacă-i pasă
ce gândește m-ar interesa
dacă-mi spune ce-o să-mi iasă

dar ieși-ți-ar un buboi în creier
poate-n mintea unde ne-cuvântul
își sulemenește buzele curvii
și-ți oralizează gândul

că astăzi simt vorbind la fel
e semn că s-a desprins din cui
această coastă de femeie
din care suntem nimănui

e semn că am iubit pe când
acest cuvânt ceva-nsemna
trădați și-atunci trădați și-acum
să le fim târfă ei ar vrea

dar târfă mama lor le fie
decât în pat cu ei și-n trup
și geografia ruptă-n două
decât trecutul să mi-l rup

din pământuri ne rămâne arta
vânzătorilor de neam de case
împotriva datinii și-a firii
despuind istoria de oase

toate-acestea eu am scris mâhnit
să felicit la anivesare noua europă
și-am trimis spre tipărire ochiul
dracului ce s-a-mbrăcat în popă