Te străbat cu gândul micul meu burg
Grădină vetustă răsădită la răscruce de ape
Prin aortele tale-nghețate se scurg
Secunde bolnave la temelie să-ți sape

Dar tu te-ncăpățânezi să reziști
Chiar dacă sângerează existența ta seculară
Aripa frântă agonic ți-o miști
Peste speranțele noastre turnate în ceară

Și amintirile-ți aburesc aromate
Din zidul clădirilor căzute în transă
Năluci de domnițe iubind nevropate
Canalul morii ca pe o ultimă șansă

O vreme apoi toată pâinea miroase
A iubiri vinovate petrecute prin spini
Rănile tale doar timpul le coase
Pe lespezi de suflet dospind alte pâini

Obosit te apropii tot mai mult de pământ
De dealurile ce abrupt te-nconjoară
Orașul meu drag refugiat în cuvânt
De poveste visată-ntr-o seară