Poem de respirare


pe acea potecă unde începi să mergi,
multe ajung la cer,
multe se pierd
neridicate și nemîngîiate.



Există o potecă sau o urmă
unde cu adevărat începe Mersul,
acolo unde orizontul se înnoadă în sine...


fluxul și refluxul cerului e haină
la țărmul care începe cu mine.


marea încremenită în propria ei umbră
privește cu tîlc
la oamenii goi alergînd.


dar marea aceasta n-ajunge
la piciorul cerului,
pentru că, dacă ar ajunge,
i-ar putea fi urmă...