1.

dacă se încalță cu lumi ce visează
teniși alergând prin tine, poate fi femeia exactă.
despre idealul ei de a deveni idealul tău
este vorba.



dacă se încalță cu inima mea ce visează
aiurea copaci simpli, doar copaci cu frunze
cu flori, cu scoarță, cu trunchi, cu gând, cu incendii
va merge numai pe cărbuni incinși ca să
îmi demonstreze credința în idealul
acestei clipe din lapte și stele.


Dacă se încalță cu orice visează
Trompete de hârtie subțire,
poate zbura departe
pe note
Și tot despre ideal va fi vorba. În orice
Situație este
vorba despre un ideal exagerat
Irealizabil și lipsit de sens.
Pe care îl voi da așadar copilului
Cu visele proaspete.



2.
cum as putea sa uit
metalul care m-a lovit in fata
in pupile
trântindu-mă pe jos să mă gândesc la
cate stele mai strici cu colții tai legați
în fundă?Câte ceruri maxim albastre
ne scufundă.




3.

păi ne trezim singuri într-o camera cu două camere,
scufundați, în adâncuri
În miezul necunoscutelor, cum ar fi o cameră cu două camere
Prima cameră era în dreapta și avea două camere
A doua cameră era în stânga și avea două camere
Fiecare cameră are două camere. Sunt mereu de două ori
Mai multe camere.
Iar pe tavan cerurile tale de cafea cu norii de frișcă.

Porționați egal pentru fiecare invitat locuitor al camerelor.
Să mămânce cu toții din ursuleții harribo ca o glazură
Elastică protejând tot cu trambulina jeleului.
Catapultând orice te atinge. Dar vreau să zic absolut orice.

Toate sar acum în toate părțile
Zboară, își desfac aripile rupte,
Se zboară mai bine cu două aripi rupte decât
Cu o singură aripă ruptă sub unele ceruri străine
Iar asta este una dintre acele camere unde
Fiecare cameră cu cerurile sale. Cate două,
Câte patru, câte opt,câte șaișpe, câte albastre
Ceruri multe până la cer și înapoi la tine.

4.

nora este iubita lui noru
noru se rupe si nora se scufundă
în cerul din ochii lui doru care
este iubitul lui dora.

5.

dacă fac cercetări științifico zburătoare
pe fluturele de tine ajung la rezultatul
de sus al prăbușirii, din vârful aripi unde zborul
te întâlnește și îți polenizează absolutul
făcându-l mai mulți, incredibil de absoluți.


acesta este însă un fluture de mine
care nu duce la nici un rezultat armat, dar tot
din vârful aripi unde zborul așa și pe dincolo
absolutul pe rând de absoluți,
ca o familie de prieteni. cam cât
o specie. o specie și ceva.

însă cercetările sunt pe sfârșite
și nu îmi amintesc nimic
din toate alea. nici un calcul. nici o ecuație.
cu o singură cunoscută mirare. dar superbă
vreau să spun.

6.

la firul părului de iarbă se pune pe picioare
o nouă afacere. O nouă stelărie. Aici, normal,
se vor planta, se vor crește și se vor culege stele
precise.

stele altoite cu căpșunile de pe tricoul tău
sau împerecheate cu copiii din întunericul
moale al primului vis.
se vor cloci chestii de-astea
cu raze foarte coapte și zemoase.

din ele vom găti mâncăruri. vom extrage esențe.
din ele. să fie foarte clar. de lună.

7.

Mă trezesc într-o zi oarecare.
Obiectele din familia obiectelor mele nu îmi mai provoaca nimic. Tot ce eu cred că ele imi provoacă, mi se șoptește de fapt din altă parte albastră, dacă albastrul există. Că ele au fost inofensive. Că ele nu mi-au tulburat privirea cu sublimul. Nu ele m-au făcut să râd isteric, nu ele m-au învățat să îmi miros iubita. Nu ele oricum și oriunde cel nascut din pământ moare din cer.