1.

pentru că nu puteau să mă iubească
le-am ucis. erau obosite. deși le serveam
cafea de cristal măcinat în burta luminii.

și prafuri lucide din praful de mine.

apoi aruncam cu păianjeni transparenți
să te sugă din sângele meu. cică acolo ești mai tare.

și iată-i acum dormind, bolborosind, obsedați de tine
lângă tine. mă rog. lângă ele. sau voi.

afară însă întunericul e sclipitor și nu mai are
nici o importanță. oricum le-am ucis și le-am
smuls aripile cu cleștele. erau obosite și parcă
prea lungi ?




2.

poate să fie scurt sau poate să fie lung
fără să fie deloc. Să fie numai de aici
până la păsările din sala de gimnastică
a cerului.

Tu să îl încurajezi și sa îl aplauzi
Când ridică o pasăre mai grea.

El este angajatul meu universitar la catedra de zbor,
o să se simtă împlinit. Foarte aproape de medalie.

3.

Culegătorul de iarbă îmi este prieten
programat să intervină și să rupă în două verdele
lung și ascuțit din fața lui.

Și apoi uită. Și firul se repetă
Fără știrea lui. A culegătorului de iarbă
Proaspătă.

Foarte bine intenționați, ei culegătorii de iarbă,
Sterg firele de trupul transpirat. și chiar de tot.

Venim noi ca niste draci în urma lor
Luam firele și fugim cu ele în cea mai
Necunoscută noapte, cu întuneric amnezic.
Ni le înfigem în cap. orice, numai să uite
O dată de ele culegătorul de iarbă și să
se întoarcă acasă.