Pretențios și neterminat


Culoarea amurgului și inconsistența florilor
trebuie duse pe brațe femeii,


indiferent de efort ea își dorește
pînza de păianjen.


pe faleză,
la marea urmărilor,
coboară atent Dumnezeu
și caută o barcă purtată pe mîini
care vor scrie spumele...


în barcă și fără de vîsle,
femeia cu ochiul de ceară nu poate să știe
că la acest mal numai Dumnezeu
mai poate vedea valul, nisipul
și eventualul scris.


sclipesc ușor, în noapte, înțelesuri pe mare,
bucuria găsirii unei lumi nu mai poate hotărî
opțiunea
și rușinată apoi se retrage
în rochiile ei...


acest poem nu se va putea termina.