deodată m-am simțit singur
până și respirul se multiplică în auz
cu herți și înălțime
aici unde aerul se ia la trântă cu bazaltul
aici unde dunăre firea
sărută cerul cu voluptatea contopirii definitive

deodată m-am simțit singur
clipa mă ajunge din urmă și se-nfinge-n ceafă
clipa în care s-au înăbușit dinaintele clipe
curajul de a fi numai una

singură și ea
ca o linie frântă în fața sferei