femeie cu haina de ceață
și buze reci întredeschise
lasă-ți fruntea în bătaia soarelui
ochii tăi vor străluci ca în ziua dintâi a facerii
lasă cântecul să-nceapă cu tine
căntec despre pământ și moarte
ești ca o pasăre neînvățată să zboare
cu frunze roșii ți-ai acoperit gleznele
și mâinile tale au înflorit azi-noapte
femeie cu haina de ceață
du-te în visul condamnatului la moarte
și dă-i cuminecătura
din mâna ta plină de muguri
lasă-l să te bea o clipă
prunc sorbind laptele mamei
acopere-i teama de moarte
cu cerceii tăi ... fluturi