Am ales să mă închid
În acest turn alb
Ascuns.
După mine veți trage
Porțile mari de lemn țintuite
Asurzitor vor cădea peste lume.
Până sus am urcat toate cele
200 de trepte.
Port 200 de urme de lame pe tălpi.
Nu a curs sânge
În desagă am doar
Acest caiet
Când ultima filă va fi plină
Când scrisul va acoperi scrisul
De zeci de ori
Mă voi așeza pe o lespede
Rece
Și voi aștepta.
Prin unica fereastră
Vor trece
Mai întâi soarele
Apoi nori răzleți
Din când în când câte o pasăre
Și ploi dese
Despărțite de noapte
Și zăpezi acoperind tăcerea
Cu o tăcere și mai mare.
Se vor roti anotimpurile
Cele fără de număr.
Într-un târziu
Privat de simțuri
Rătăcit în propria minte
Voi picta icoane-amintiri.
În aceeași zi
Lumea se va sfârși.