agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-06-10 | |
I
O prințesă singurică Care se credea cam mică, Nu demult și-a cumpărat O sanda cu toc înalt. Dar și-așa, cu toc înalt Singurică a rămas În acel mare oraș. - Dar cu ce se ocupa Ziua-ntreagă, draga mea? - Ea, sărmana, tot visa Că de dor nu mai putea. Să ajungă sus la munte, Să se uite drept la soare, Răsăritul s-o încânte, Apusul s-o-nconjoare. Nimeni nu știe ce-a fost, Dar povestea n-are rost Chiar acum să o sfârșim Până noi încă nu știm Adevăratul epilog Al tocului de-atgint Și-al prințesei sale mici. Căci, cuvântul din poveste Înainte mult mai este. II Deci, prințesa s-a-ncălțat Și-a pornit la alergat. Nimeni nu s-a îndurat S-o ajute la urcat. - Singurică, singurică Ești prințesă mititică? Ochii mari și-a ridicat Și în sus ea a cătat. Pe-un cal negru și focos, Era el, un prinț frumos. Îmbrăcat în strai regesc Pe-acel cal împărătesc ’Nalt, semeț și zâmbăreț Blând și tandru, vorbăreț. Nici că ar fi ezitat Și pe cal iute-a urcat Pe micuța călătoare Cu sandalele-n picioare. În pădurea de argint Cu flori și păsări, tot fugind, Călare pe vânt, Pe aripi de gând Prințul mult s-a fericit Când de-aodată a zărit Că prințesa lui cea mică Cu toc ’nalt, sandauă șică, De argint era Cum i se prevestea. III Un drum lung era în spate, Înainte un palat, De-un zid mare ferecat. Un cer multicolor, Soare cald, strălucitor, Gâze mici printre furnici Clopoței printre urzici. O, ce plai, gura de rai! Zâmbet, răset, veselie Și numai lacrimi de bucurie. Clinchete, voioșie Și-o dulce melodie. Luna pală lumina Într-o grădină de flori Unde, pe-un covor de mătase Alături de doi visători Apa rece șopotea Iar vântu-i îmbrățișa. Era ea, prințesa mică Cu ochi verzi ca de pisică Iară, el, prințul frumos Dar puțin caraghios Cu un ochi întunecos. Amândoi tăcuți erau Și vrăjiți stau și-ascultau Pe malul apei șoptitoare O talentată prvighetoare. ........................................ Toc de-argint... prințesă mică Cal focos... cu-n prinț frumos Lună, stele, ape vii, Păsări, flori, culori, câmpii Frumuseți și armonie Cântec, pace și iubire... Iată că nu-i vis, închipuire Nu e basm pentu copii, Nici ideal născut din firi. E-o poveste-adevărată Trăită aevea de o fată. Nu roșiți și nu zâmbiți. Așteptați și vă uimiți. Începutul voi îl știți Sfârșitul nu îl bănuiți. Căci nici eu, cu pana mea, Nu-l cunosc. Și nu voi vrea Să-l aștern pe o hârtie Să ne fie de mărturie. Eu îl las, așa, de-odată, Pentru ca cei doi Să îl facă amândoi. Și de-or vrea, De-o fi să fie Mi-l vor împărtăși Și mie.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate