Atat de multe si de grele,
Nimicuri dure ale vietii
Te inconjoara visuri rele-
Cu lacrimi scrijelind peretii.

Caci nu mai stii sa joci aici
Impiedicat de fumul greu al sortii,
Tu ai uitat sa mai pocnesti din bici
Si te inchini din nou la zeii mortii.

In fiecare zi cobori o treapta
Si strigi in gura mare ca o urci;
Te amagesti cu viata asta stearpa
Inlantuit ca Prometeu,incerci sa fugi.

Dar uneori te-acopera noroiul,
Iar tu te-nveti cu-n trai de caine
Deja iti e indiferent razboiul
Si-abia traiesti de azi pe maine.

Chiar daca pari interesat de toate
Filosofand pe margini de evenimente,
Traiesti doar zile subjugate
In spatiul tau fara defecte!

Din amalgamul de idei si fapte
Te recunosti un luptator cam monoton
Ce inca mai sustine cauze de lapte
Intr-un cazan cu margini de beton

Si singura portita ce-a ramas
Prin care te-ai uni cu univesul
E dorul si durerea fara ceas
In care se-adanceste tot mai mult prezentul.