Spusă prietenilor


O aripă ruptă din zări
Plînge,
învelind o mînă
care abia renunțase
să mai strîngă lumea,
dar a scris
că titlul primei mele cărți
e titlul întregii mele vieți...


de-atunci poemele mele vă poartă
spre propriile voastre suflete.


iar eu pot să mă uit
sub acele imagini create
așa cum m-aș uita sub pliul unei pături.
cu impresia de mînă,
pe aleile de noapte ale toamnei
cu felinare ușoare
precum niște guri
care așteaptă
sărutul ud al nopții,
mă tot duc și mă tot pierd
în poemele mele.


fără de întoarcere,
fără de-nceput
și fără de voi...