Punct aruncat dintr-o mînă


Mi-au legat mîinile poemele mele,
pe care altădată le mîngîiau femeile,
și cele ne-nțelese
mă duceau
la judecăți de clepsidre.


vino, prietene nisip, de îngroapă
acele cuvinte care acum mă reneagă!
îți spun că am acest sentiment.


măcar un vers de s-ar curba
și m-ar arunca pe sine
precum un cal mitologic...


să mă ducă departe
de închipuirea oamenilor,


s-arunc punctul care a adus tăcerea...