agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-06-16 | |
Facandu-si baia duminicala
In casa sa din vechea Siracuza, Tanarul Arhimede Observa Ca apa se ridica Si se revarsa peste marginea baii In care el, tanarul Arhimede, Se scufundase. Uimit, Tanarul Arhimede masura, In vechile ulcioare grecesti, Volumul apei urcate; Si, dupa ce zgarie, Cu o ramura verde de maslin, Cateva semne ciudate, Pe asprul nisip al Siracuzei, Constata Ca volumul apei inaltate Este egal cu greutatea Propriului sau corp. Atunci tanarul Arhimede Arunca cu dispret cartea de geometrie Si hotara sa-si consacre intreaga viata Apei; Si sa descopere o lege, Una noua, evident, Prin care el, Arhimede, Sa proclame lumii intregi Ciudata reactie a apei. Deci, intra la vecinul sau, Care isi facea baia saptamanala In vechea cada de marmora alba de Paros. Si aici Tanarul Arhimede Constata acelasi fenomen ciudat. Si cu cat intra mai tiptil In cada de baie, Fie la el, Sau la vecin, Cautand sa insele apa, Surprinzand-o intr-o clipa de neatentie, Apa se tulbura, Isi radea in sinea ei Si urca. Atunci tanarul elen lua un papirus vechi Si scrise cu cerneala proaspata, Culeasa de-un cretan De la o caracatita Din Marea Adriatica, Legea sa: “Orice corp, fie el om, dar nu si zeu, Cufundat in orice fel de apa, Va disloca, indiferent de vointa lui, Un volum de apa, Fie ea pura sau sarata, Egal cu greutatea corpului, Proaspat cantarit in piata ateniana.” Si, incantat, Tanarul Arhimede se hotara Sa-si sacrifice intreaga viata Spre a verifica, stiintific, evident, Legea cea sacra a apei. Isi lua cu el Iliada si Odiseea, Si hitonul si ulciorul cu vin, Si se pregati a pribegi De-a lungul si de-a latul Greciei. Dupa ce isi lua ramas bun De la tanara sa prietena, Permitandu-i sa se marite Cu baiesul din cartier, Porni Arhimede spre lacuri, Si rauri si golfuri, Si ape de ploaie! Pe la treizeci de ani, Putin istovit si cu himationul ros, Ajunse la Aspropotamos Si se scalda in el. Apa urca Si Arhimede se bucura. La patruzeci de ani, Cu manecile peticite si obrazul ars de Helios, Ajunsese sa verifice Si Aliakenanul si Vardarul, Si raurile secate, Si toate cresteau. Iar Arhimede, Imbracandu-si ultima pereche de sandale, Cu mainile tremurande si aproape surd, Porni clarvazator spre golfuri… Si Corintul urca, La fel si Salonicul, Si lacurile din nord, Si apa de ploaie, Cand caruntul Arhimede, Strangandu-si draga Odisee, Se afunda in ele. Batran, flamand si ostenit, Sosi in Atena cu ulciorul de vin gol, Descult , Sprijinit intr-un toiag de lemn Si beat de fericire, Si anunta Ca se va urca pe Acropole, Si va proclama tuturor Marea-i descoperire. Si le va povesti, Cu lacrimi in ochi, Cum suferise, dar cum verificase Stiintific, evident, Cum toate apele, Rauri, lacuri, golfuri, Apele de ploaie, Sau ale baii comunale, Se ridicasera doar fiindca un corp, Un singur corp, Intra in ele. Dar, inainte de asta, Batranul Arhimede Citi, ca-n fiecare zi, Cateva pagini din zdrentuita Iliada Si porni spre mare, Sa-si spele trupul prafuit De ani si drum. Intra in apa marii, Dar disloca prea mult volum Si se-neca… Cu Iliada si Odiseea Si cu toiagul, Si cu ulciorul, Si cu vechiul papirus… Si paginile Iliadei plutira care-ncotro, Si ulciorul se umplu cu apa sarata si scoici, Si toiagul, ingreuiat de ani, Se-nfipse-n fundul marii Si-adormi, Si cerneala de caracatita De pe vechiul papirus pieri… Astfel muri batranul Arhimede, Iar atenienii-l asteptara zadarnic pe Acropole Si-l decretara fariseu. Iar dupa sapte rotatii ale lui Helios, Un tanar inotator Vazu plutind pe mare Corpul batranului Arhimede. Il trase la mal, Il culca pe nisip, Si, stiintific evident, Ii verifica pulsul. Batranul acesta Se inecase in mare. Era mort. Si tanarul il privi trist, Apoi zambi Si pleca spre faleza de granit. Brusc se intoarse, Privi batranul mort, Varsa o lacrima, Se rasuci in loc, Urca pe-Acropole, Chema Atena Ostenita de chemari in van Si, in absenta tuturor, Varsa a doua lacrima, Privi din nou de sus trupul culcat Si exclama: Evrika ! din "In noi e un cer mai adevarat"- Tel-Aviv-1984 (C) |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate