Cât mai aproape de aur!
să-i simțim răsuflarea umezind
spatele genunchilor
și orbirea cu hățiș hipnotizat
împletind viscerele.
Cât mai aproape de curcubeu!
să ne tăvălim de râs pitici
peste desenul preferat al lui Dumnezeu
în răcoare de ploaie.
Cât mai aproape de lavă!
să ne clocotim amintirile
la comun - transhumantă durere
de măsele a muntelui.
Cât mai aproape de statura uriașului
cu palma domesticită pe spinări de cai
cu mers piramidal și sfărâmat
în oftat de fecioară.
Cât mai aproape de mine!
să vă înghit bicisnic între pleoape
la noapte cu piaza rea coborând
din pereți în podele.
Cât mai aproape, vă spun !