agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4414 .



Laudatio Domini
poezie [ ]
din volumul Diminețile Domnului

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Dumitru ]

2005-06-20  |     | 



În turla pe care o port pe umeri se face noapte.
În turla în care îl aștept pe Domnul să vină.
Să vină și să lămurim o dată pentru totdeauna lucrurile
ca să îmi pot vedea mai departe de ale mele.

În turla de pe umeri îl aștept pe Domnul să vină.
Și asta după ce toată ziua mi-am curățat sufletul
cu ciripitul vrăbiilor… Și după ce am ascultat îndelung
clopotele liniștii care dansează în clopotniță.

În turla de pe umeri îl aștept pe Domnul să vină.
Deși eu mai cred și acum că cineva vorbește singur acolo,
dacă nu cumva ține predici umbrelor,
acestor fiice ale întunericului,
necredincioaselor umbre care au cucerit clopotnița.
Da, cineva vorbește singur acolo,
singur și într-o limbă necunoscută, îmi spun,
Laudatio Domini a început fără mine…

Așa mi se întâmplă întotdeauna când mă las cucerit
de cântecul vrăbiilor și de florile de cireș.
Când străbat veșnicia cu aceste clinchete
și înfloresc pe toate ramurile deodată.
Când singur și împotriva tuturor
înfloresc pe toate ramurile și uit de întâlnirea cu Domnul.

În turla pe care o port pe umeri se face noapte.
Cineva vorbește singur acolo,
singur și într-o limbă necunoscută.
Vorbele lui răsfoiesc, de la Facere la Apocalipsă, Scriptura.
— Iată-l pe Domnul! – a strigat trandafirul,
abia cățărat pe golgota frunții.
— Iată-l pe Domnul! – a strigat trandafirul,
care de la o vreme se bagă nepoftit în viața mea, așa că
de acum înainte îmi voi deschide sufletul cu băgare de seamă,
ca nu cumva să se vadă mai mult decât florile de cireș,
decât vrăbiile…
Îmi voi deschide sufletul cu băgare de seamă,
ca nu cumva cineva să vadă ce se întâmplă-n scriptorium,
în clopotnița unde cineva scrie
de la Facere și până la Apocalipsă lumea.

Unde cineva scrie cu florile de cireș și cu vrăbiile lumea.

Lumea, acest Laudatio Domini.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!