felurite pasarele pe la capul ei se-aduna.
e ciudata, chiar nebuna!
daca treaba nu-i a buna
ce navalnic vuiet vine...
urla! tuna!

mintea-i fuge, dreptu-i, tare
si, in urma-i, numai fum
lasa. tot se face scrum.
calca totul in picioare
pe-al ei drum.

calea-i merge doar-nainte
iar de nu poti tine pasul
i-ai pierdut in zare glasul.
te-a lasat, fara cuvinte.
sterge-ti nasul!

felurite pasari, multe stoluri, o gramada...
nu respecta nici o lege!
ba le strica, ba le drege
dar, asa cum e, mi-e draga...
vin’ de-o intelege!