Latura miraculosului

Latura miraculosului sta intr-un vechi proverb,
Rostit de antici profeti ai sufletului ros
De timpul necrutator al trecerii fizice,
Palmuita de constanta adevarului,
Pusa sub negura lacrimilor
Ce au curs in neant.
E numai puritate ne-nteleasa
Ce se schimba in adancimi si mai orbitoare.
E, cum s-ar spune, capatul cunoasterii,
Pasul de dincolo de pragul vietii eterne.
Mai concis, e libertatea de a fi om
Crescut sub slova misterului.
Latura miraculosului stagneaza in umbra
Revelatiei obstesti, clasata in al treilea rand,
Dupa adevarul suprem, intelesul tuturor
Intelesurilor renegate in urma gandirii,
Si dupa puterea de a fi asa cum esti
Plasat intr-o era a aparentei.

Latura miraculosului pare a fi o subintelegere
A motivelor perfectionarii, atingerii unei stari
De deplina satisfactie cordiala in avut.