Capul

as sparge burta
cuvantului in care sunt un fetus mort,
si ti-as intinde, plin de sange, turta
vesmantului de mila ce il port -

din talpi si palme
da-mi, Dumnezeu al Logosului, paini,
sa le las calme
sarmanilor si cersetorilor in maini -

asa sa-mi fie zilele, ca trapul
granarelor de sange catre maci,
sa-mi fie capul
pomana mea pe masa la saraci...