agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-06-25 | |
eu și tu
(variantă) nu speranța ne leagă de fiorul rece cît teama că într-o bună zi ne-am putea despărți de umanitate ca de o placentă uscată, ca de o evanghelie expirată, ca de un vis eu și tu: înțepați în venă de îngeri, două diagnostice cu prognostic rezervat își numără pixelii din doi în doi. să fim vizibili și să fim vizibil inaccesibili, ermetici față de armonia axiomelor, vag parasimpatici, relaxați în auto-negare, regurgitați, rejectați, refuzați, refugiați, oamenii sub-centurii de castitate ai globalizării imaginale eu și tu: marginali în halucinația iconoclastă, centrii nervoși ai delirului de obiectivare, oamenii buni la toate ai sacrificiului inutil, mașinăriile eșecului de a ieși din proiect, monștrii de pază la cîmpiile hipermnezice ale civilizației ce nu poate păși în viitor decît asasinîndu-și elitele eu și tu: regizori de capodopere autolitice, vînători de parolipomeno argintii, maeștrii ai psihismului deconstructivist, cătușele mele sînt aripile tale iar cămașa ta de forță este acustica de catedrală a cuvîntului meu eu și tu, dacă am vorbi aceleași imagini, muzicalitatea lor ne-ar reduce la un murmur ce îndoapă un trib sadcore – parolipomeno sevraj antropotehnic parolipomeno și eden subminat. purtată la gît icoana se obișnuiește cu blestemul trupului ce își zăngăne sub piele metastaza despărțirea de matematică ne ajută să ne transcriem sufletul pe o doză de detergent pentru lavaj mental. cîțiva pixeli între mine și tine, zarurile obnubilării autosugestive, grăunțe de ademenit conștiința alterității eu și tu: o arhitectură binară a subterfugiului de a ne smulge din cerul înstelat, o schelă ce susține în abandon trupul putred al cuvintelor, un virf de ac ce înțeapă sentimentul cosmic de a fi vulnerabil și adrogin Doamne, ești atît de prezent în saliva din jurul cuvintelor noastre, de ce nu ne înghiți? de ce nu Þi-e sete niciodată de absența noastră? ah, parolipomeno, parolipomeno, eonta, curba emoțiilor se aplatizează la începutul mileniului trei. cuvinte fără cuvinte legătură de chei ce deschid mortul în privirea celui viu respir resfir restitutio rhei acaparînd nimicul dintre mine și tine, îngrășămînt abstract al unei conexiuni eu și tu am putea visa mereu același vis la o oră fixă, - alături de copiii noștri și de călăii lor -, și cu atîta intensitate, încît în jurul pamîntului s-ar așterne dintr-o dată un relief psihic accidentat, acut acut acut, urgent urgent urgent, irespirabil irespirabil irespirabil și seducător seducător seducător: o globalizare a mimicii sinucigașului fericit, o lobotomie a speciei degenerate, o carnație nouă pentru imobilismul mîinii ce apasă mereu pe trăgaciul ce ucide un alt frate Doamne, esti atît de amar în saliva din jurul cuvintelor noastre: de ce nu ne înghiți ca pe sfinta împărtășanie de dinaintea execuției? în "Îl vad pe Dumnezeu și nu mor" p. 172-174. *** Blog Angela Furtuna
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate