Lac de lacrimi și suspine,
peste care steaua zace.
Timpul, înghețat în vene,
strigă mut, și apoi tace.
Luna tremură în ceruri
palidă și prăfuită;
iar tu stai cu capu-n palme
cu speranța-ți năruită.
Îngeri vin, bătând din aripi
peste recele cavou
și cu brațele deschise,
primești moartea drept cadou.