Despletită si uitată pe cărarea
Care nu o să ducă niciodată către mine
În care minciuna zace în liane așteptându-ți pașii
Mult prea reci, tălpi mult prea desculțe
Pe pământul plin de cioburi speriate
Și de iubiri
Goale trupurile întinse în așteptarea nesfârșită..

Mai zi-mi odată cu buzele-ncleștate
Credința ta fără de subsol, fără temelii
Fără alt motiv decât încăpățanarea rece a minții
De a iubi ideea de mine fără să mă vezi
Fără să mă iei in brațe, filozofezi doar căldura mea
Bolnavă de tine,
De sângele meu roșu de tine, învolburat și VIU!