Cand va plange caietul
dupa urma pixului meu
si mama-mi va tine amintirea in brate;
atunci voi fi cu Eol si eu
purtandu-mi tristetea
in zboruri de rate.

As vrea ca mormantul
sa-mi fie doar vantul
sa va umblu prin plete,
sa va umplu de mine;
sa alerg cu gandurile-mi cete
prin lumi necalcate de nimeni.

Dupa trecerea mea prin viatza amara
as vrea sa las in urma ceva.
Va las acest rand de strofa bizara
ce poate pentru nimeni
nu va conta.