Þi-am așezat un suflet la ușă,
Chiar pe covorul de la intrare,
Cu mare grijă; cea mai mare
De care mă simt în stare.

Așa firav!
Imaterial - ca dragostea ce i-a dat viață.
Aș vrea să îl mai port, dar ploaia îl ingheață.
Primește-l pe câmpuri însorite și pline de verdeață.

Uf, ploaia asta!
Te rog să-l îngrijești,
Te rog să-l prețuiești,
Și... ai grijă când pășești!

Căci ... altul n-am.