luni: minte-mă sincer

minte-mă cu milă nu mai vreau să sufăr
te-aș ruga
minte-mă cu sinceritate

de ce ar fi rele firele de iarbă frunzele
păsările – toate
se usucă în văzul lumii

coastele mele de tigru nu nasc femei
nasc fluturi iluzorii
„I lose control because of you babe”
cântă scorpionii sau poate numai limba
mea ca un ac otrăvit

Myself a obosit nu mai caută știe
totul e dezmembrat sau va fi în curând
bagă-mi un deget în gură mi-e foame
și aș vrea
să îți sug măduva care te face atât
de frumoasă
(Something in your eyes when you see tonight)

zarurile țiganilor au rămas aruncate
se șterg
vor dispărea din lume dublele porțile
în casă
gâfâie atlantida cred se duce la fund
lin ca un prezervativ folosit

sexul țipă nu mai poate sprijini ora
se umple iar văzduhul de semințe
(in my innocent life)

marți: portet robot

îmi rod unghiile și nu mai știu
dacă sunt ale mele sau tu ai uitat să îți scoți
mâna dintre cuvinte
ce gust bun are femeia albastră și dinții
au foșnet de fânar tăinuit

m-am uitat destul la creier degeaba
nu-l recunosc
seamănă cu un portret robot se poate
să fie canibalul care ne mănâncă

se sparge
-un termopan sau poate
ghilotina

o unghie taie de sus în jos curat
se scurge moale limba pe rana evazată
te iau pe după vise și te întind pe pat

ți-am spus că nu e frumos să arăți
cu degetul

miercuri: ceasuri rele de la trei în sus

ne trezim și ne sperim reciproc
ale cui sunt fețele astea boțite
întrebăm gură la gură
ai zice că ne sărutăm
- cum ai intrat mă animalule la mine
în suflet!
- ba pe-a mă-tii de șleampătă ce ești!
- huo!

ne ștergem urâțenia cu apă rece
a trecut
mult timp de când nu ne mai împrumutăm
periuțele
gargarisim scuipăm ca maimuțele
- să dea dracu’ să te mai găsesc p-aci
diseară

dar aici suntem la gară nu știam
că și gările închid

joi: ora închiderii

ospătarii pun trenurile pe masă
abia îmi găsesc paharul printre osii și roți
(vă-n gură de oți vă făcurăți plinul!)
unul mai curajos îmi spune
că nu o să mai fiu servit
și îmi arată afișul (zici că e scris cu ruj)
Nu servim băuturi alcoolice minorilor!

- da eu vreau să mănânc mă nene
varsă-mi și mie o sticlă în farfurie
dau să plătesc nu am o sută
nici atât o mie –
- abia aștept să vin-americanii!

îmi place strălucirea din ochii tăi verzui
zicea baudelaire cândva
(ce treab-avea baudelaire
ce? el a scris dolarul?)

vineri: mandat de primire

nu îmi mai lipiți capul pe plicuri
căsuțele poștale sunt borțoase cu alții
lăsați-l la post restant acolo unde
amanții
agață femei de la matrimoniale

că mi-ați lins
pleoapele nu e nici o supărare
nu mai am privirea tulbure –
nu mai văd nimic
eu chiar aș vrea să pot pleca acasă
dar am nevoie de un cric

cât despre zări: asta e!
ce-ai omorât omorât rămâne
vai ce bine că am băut și eu ceva
nici nu știam că am camuflat un meloman

(apropo: îngerul căzut prin tavan
nu a nimerit patul)

sâmbătă: per-versități (evident, balcanice)

din nou colegi prieteni
inflație de vorbe
atâta veselie invidie și jeg
heeei dragii mei confrați
mă mir de-atâta timp
cum dracului se face
că am rămas întreg

sau poate că betegi
ne suntem azi cu toții
plecat e fiecare sub buze în surâs
poate că spunem una
dar sufletul ne tace
poate că nici n-a fost în noi
ceva de spus

nu cred că boemia ne-a cufundat
în bere
suntem bețivi sadea
s-o spunem răspicat
cum altfel se explică
bătăile cu sânge
jignirile agende pierdute pe sub pat

bodega-i o cățea
noi i-am făcut safteaua
cine-o să vină-n urmă
îi lasă doar bacșiș
(acu’ aș spune-o rimă
cum spunea doar nichita:
mă trece poezia –
mi-e teamă că mă piș)

duminică: aceleași

dacă m-aș putea privi prin gaura
curului
m-aș sinucide căcându-mă pe ochi

mă abțin din solidaritate cu morții
clinici:
poate că la capătul intestinului gros
e raiul

să-mi scrie și mie cineva
la care capăt