Cu titlu la alegere


Îmi vine cîteodată să cunosc lumina
din mijlocul pietrei,


întru care bezna își linge rănile,
urlînd cu gîtul întins către ceva neajuns.


și urlă, și urlă pînă cînd capul
se tocește de cioburi de tăcere ajunsă,


și poate și de cîte-o rază nebună
ieșind trîntind ușa
din mijlocul pietrei.


atît de mult sînge închegat cu mister
se scurge,
încît îmi vine să mă fac frate lui
și să risipesc jumătatea mea de avere...