agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ muÈ™cătura din priviri ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-07-16 | |
Stătea tăcut savantul,în roba-i prăfuită
Fumând o pipă lungă,bolborosind încet. Pe masă trec păianjeni,cu mâna îi alungă, Și îl îneacă praful când suflă pe sipet. În camera umbrită mai arde-o lumânare; Prin pâlpâiri tăcute ghicindu-se cu greu Pereții plini de rafturi,crăpați de ploi trecute Purtând pe ele sticle-nnegrite,desfacute. Un câine negru urlă pe dealul de afară. Cocioabele de piatră ferestrele-și închid. Pe străzi curge noroiul,fuioare gri de humă Înlocuiesc frunzișul aleii de molid. * Deschide-acum sipetul;dintr-ânsul scoate o carte Cu pagini prăfuite,lucind parcă de foc. Coperta-i arămie mai poart-o pentagramă Cu colțuri înroșite și arsă pe mijloc. Savantul o deschide,își umple iarași pipa Lăsând nori albi de ceață să ias-acum din ea Și setea de stiință îl mână înainte... Citește,alchimiste!...și trage din lulea. Citește-acum de demoni și de năluci uitate, Transformă plumbu-n aur,argintul în noroi, Invocă-l pe Cthulhu cu aripi blestemate. Să urle licantropii,pe străzi umble moroi. Și udă-ți limba-n flăcări,ca să ai glas de diavoli Să strigi odată-n iaduri,sa tremure coloși Din flăcări ca să iasă Behemoth,fiară oarbă Iar Hades să-ți răspundă,domnind peste hidoși. Răsune nouă cercuri,să-ți cânte păcătoșii Iar Leonard pe tronu-i să bată din copite Cerberul ca să iasă,cu Mammoth călărindu-l Să tremure Pământul în spaime infinite. Beelzebuth să vie,purtat de roi de muște Și munții-atunci să crape,păduri să ardă-n foc Să ți se-nchine ție,savant uitat de lume Cohorta de diavoli,ghidați de Yog-Sotoc. Să capeți nemurire,crezând în occultisme Cunoasterea-ți-e baza și iadul căpătâi Pentru știință calcă pe toate cele sfinte Să fi stăpân pe flăcări și-n flăcări să rămâi * Dar sta tăcut savantul,cu cartea-i înainte Bolborosind cuvinte rămase fără sens. Cunoașterea-l îndeamna,cunoașterea îl minte Uitat acum de lume el spune doar...cuvinte!
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate