Ea plouă cu lacrimi de stejar
Pe prispa unui gând ascuns,
Printre flori pale de vis
Și clipiri de nori.

Ea plouă cu lacrimi de pădure
Pe marginea unui soare mov,
Printre cioburi de sentimente
Și așchii de lună.

Ea plouă cu lacrimi de iarbă
Pe leagănul unui trecut,
Printre țipete mute, albe
Și străini ce ucid.

Ea plouă cu lacrimi de Tei
Pe aerul stins al morții,
Printre suspine amorfe, tăcute
Și fum de tămâie.