agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-07-18 | |
e noaptea dinaintea zilei în care voi pleca
pe jos mi-e dor să bat din nou cu pasul drumul cu mâinile în buzunare fuierând atâtea lucruri sunt în lume fără rost cu mine nu voi mai purta nici unul sunt viu! un dumnezeu și-un diavol! jur: sunt viu! cum simt că nu am fost vreodată de oameni mă lovesc și strig: hei! aș putea să îți fiu tată! primesc în schimb înjurături sau flori - mai sunt pe lume oameni fără casă - eu râd ca idiotul mirosind a pâine mâncată-n poală fără scaun fără masă sunt fiul streșinii și al bordurii gri duios mai cântă ploaia pe obloane stau sub balcon și scriu ca un compozitor solfegii revăsării în burlane ca din pământ apare un gardian frivol cu șapca-mpinsă către fruntea-ceafă „ascultă boschetare te-a reclamat un nor că nu poate să doarmă că vezi – tu - un trișor îl siluești de liniștea de apă” eu tac precum un ziar de necrologuri reci în care nimeni nu cunoaște pe-alde nimeni - dă-mi pace și-am să plec în vreun subsol de morgă sau de beci purtându-mi umilințele cu mine „ai vrea să scapi așa iar eu să pierd un pont dar vezi tu ipocrite o șpagă e o șpagă oi fi tu amărât (sau poate nici nu ești!) nu curge pică - nu vreau normă-ntreagă!” aha mă minunez tu ești să zic om bun mie-mi rămâne carnea dacă-ți dau ție pielea dar vezi nu ai noroc sub piele n-am nimic șezi colea lângă mine când mor îmi iei averea o poți usca să-ți faci pe haine altă haină să-ți fie mai lumină și mai cald sau poți să mă înfunzi cu ierburi și semințe să sperii ciorile legându-mă de gard o! câte n-ai să poți să faci c-o biată piele e drept cam ponosită (să nu mai spui la nimeni: am fost un depravat!) dar iarna – când îngheață – e-atâta de lucioasă că ai putea s-o folosești drept masă sau drept pat nici n-ai visat vreodată câte-a văzut în viață pustiul cel fierbinte și-oceane de zăpadă e tristă ca un rus ce încă vrea să vadă de unde vine iarna cu beții „băi fraiere coclit hai să lăsăm vrăjeala c-acu mă dau la tine – tu chiar nu înțelegi? e vorba de parale! ce-i tot parlești atâta de ruși și de beții - mă-crezi de șase? vezi nu-mi sta în cale! d-o bere dă și tu d-o fructă d-o măslină ce dracu bă poete tot eu să te învăț?! hai că m-am cam aprins și uite și pulanul îmi țopăie în mână te pomeni cu vreun rost!” și cum s-a terminat? v-aș spune - nu prea știu e ca-ntr-un film rusesc: o stradă goală pe care nu se știe cine-a murit și când cu pielea de zăpadă și sufletul de smoală
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate