astăzi la ora 12
am început să cred cu înverșunare
era un ion pozitiv acolo care vorbea cu mine
nedefinit ca o răcoare
prin limpezimi și umbre venite de departe

exist doar
ca o verigă a lanțului trofic

deja vizualizez
condamnarea mea la evaporare
devine sufocantă

arcuit sub timpuri
am devenit lipsit de orice utopie
o dezertare teoretică
în fața realității hâde

cineva îmi arată cu degetul un amănunt...