eu iau leul – spuneam în copilărie prietenului meu cu care jucam
rișca pe pumni
aveam un fel anume de-a asvârli moneda
încât de fiecare dată cădea cu partea mea în sus
și dacă m-aș fi potrivit i-aș fi desprins plămânii celuilalt
dar pe atunci lipsindu-mi absolut noțiunea de imprevizibil
îmi arătam mărinimia și făceam în așa fel ca scorul să rămână egal

acum nu știu unde se află prietenul meu după cum
nu știu unde se află viața aceea cu menajamente
și când o lovitură mă-ndoaie de spate
forțat deschid gura și spun
„Al dracului ce mai cade pe partea lui!”