Lăstar răzbind prin ploaia nerodirii
E trupul tău, iubita mea eternă.
Trec flori târzii, cu steagurile-n bernă,
Nesocotindu-și printre ierburi mirii.

Te-ai deșteptat uitând tăceri pe pernă,
Adulmecate-n aburii iubirii.
Obrazul tău adoarme trandafirii,
Sămânța clipei cade-n brazdă, ternă.

La măr de aur voia ta poftește
Și trupul cere zbaterea de vânt.
Cuprind din pârgul grâului, orbește,

Tăria coapsei blânde în descânt.
De mierea gurii tale se lipește
Un cer de foc, de apă, de pământ.


6 octombrie 2004