în dimineața aceasta
numai noi și vântul
copil nedorit al creației
adăpostindu-se cu genunchii la piept
într-un colț neterminat de labirint
îți privesc ochii pecetluiți
simfonie de lumini moarte
reflectând leșul de hiacint
al mâinii unui bărbat singur
apoi te vei trezi
drumul spre mine își va devora urmele
pârjolit de patima lunară
a primului tău strigăt
îți sting trupul
în jăraticul oaselor mele
urcior cu apă neîncepută
învelind îngerul
celei de-a cincea trâmbițe