Cade din ceruri cenușă.
Transparent și dens e aerul
Pe care-l inspir.

Ies din șerpuirile ochilor tăi
Adânci ca o groapă de mort
Negre scântei.

Mâna ți se scurge pe masă
Și vorbele-mi prind șirag
În jurul gâtului.

Arcuirile și colțurile feței tale
Se sparg de zidul spulberat,
De gândul-cenușă.