Și iernile se coc;
În boabe moi de struguri
Rodesc troienele rapace, înghețurile care te-amorțesc atât de dulce,
Chiar crivățul și gerul.
Cu toate învelite sunt
De-o pieliță subțire, străvezie.
Închise sunt: nu pot scăpa nici ele.
Și, ca să izbucnescă,
În jur cuprinsul pustiindu-l,
De lacome buze
Trebuie culese.