Plăpânzii maci,
Stropiți cu sânge, la marginile drumurilor prăfuite,
Doar par
Că surgiuniți sunt,
Dintr-un alt tărâm.
De fapt, către-ale Pământului câmpuri
De bună voie ei s-au îndreptat,
Căci toată vlaga rumenilor nori,
Acum decolorați,
A fost lacom sorbită
De-aceste gingașe petale:
În ochii mei, dovada-i
De neșters.