Din patul livid ma trezesc vazand transformata pe data
Silaba in sunet, din sunet in spasme si-apoi in teroare.
Sacrificat in taramul constiintei inceteaza de a exista
Patul livid suspendat in coama terifiantului.
Lumina ce invadeaza pupilele obliga memoria sa stearga
Filmul zvacnit al imaginilor morbide.
Ma scutur de vis, apoi de cosmar, parasesc somnul
Care si-a pus pecetea uitarii pe genele mele.
Ce bine ca am scapat, traiesc simt si vad!
Dar, ah, vointa sfarselii ma subjuga!
Cu teama ma-ndrept catre patul livid pe care il uitasem
Care si acum pastreaza amintirea cosmarului.
Va trebui din nou in somn sa ma afund
Ca intr-o mlastina de moarte si uitare.